Distinguished guests, ladies and gentlemen,

Welcome to Corbeanca.

Before I became a mayor 18 months ago, I spent more than two decades as an entrepreneur — building companies that grew alongside multinational partners. Partners who demanded, and verified through formal due-diligence audits, that we operated at international standards from the smallest contract to the largest deployment. I am proud that we passed those audits. They taught me, from the supplier’s seat, what a predictable, professional partnership looks like.

I want to say something else — something that perhaps not every Romanian entrepreneur says openly, but that matters today. My businesses grew, in significant part, on European funding. Including funding to which Belgian and Luxembourgish taxpayers contributed. The contracts I signed in the last ten years, before stepping into office, carried a non-refundable budget of over ten million euros. I am genuinely grateful for that investment. I tell you this because I want you to understand: when you speak with me today, you are speaking with a person who has been on the receiving end of European solidarity, who understands what it means, and who takes the responsibility of it seriously.

I know the challenges of being an entrepreneur in Romania. I also know — perhaps better than most — the opportunities. And I will tell you exactly why those opportunities are so large in this country: it is because, for decades, they were not capitalized on. Not because the ground was poor, or the people unwilling, but because there was no vision, at the local level, to translate potential into reality.

I understand that vision. I understand it because I grew up — professionally — in an environment where time is money. Where 18 months waiting for a permit is not a procedural inconvenience, it is the death of a business model. Where a clear answer, even an honest “no”, is worth more than a vague “maybe” that lasts two years.

Eighteen months ago I became the mayor of Corbeanca — the community that hosts this event. I did it for one reason. I had spent twenty years watching the gap between what Romania could be and what local administrations allowed it to become. I wanted to find out, from the inside, whether that gap could be closed.

Let me tell you, concretely, what we are doing in Corbeanca to close it.

I will not insult your intelligence by claiming victory on work in progress. I will tell you what is done, what is being done, and what comes next.

First: systematic cadastre.

This is a project about legal certainty — and for an investor, certainty over land title is the precondition for due diligence, for bank financing, and for sleeping well at night two years after you have poured the foundation.

We are about two-thirds of the way through. The entire commune has been physically surveyed. More than half of all parcels already have new land titles issued, with the updated measurements. Another twenty-five percent will be issued by the end of this year. Our estimate is that, by this time next year, the entire commune will be cadastrally clean. If your investment horizon is short to medium-term, you arrive into a community where this foundational work is no longer your problem.

Second: a new General Urban Plan, built around mobility.

We designed it with one question in mind at every step — how does a truck, an employee, a client get in and out? Connectivity to the A0 ring highway is not an afterthought in our plan; it is the spine of it. When you locate with us, you are not just buying land. You are buying access to Bucharest, to the airport, and to the western corridor that runs all the way to Belgium itself.

Our local development strategy commits us, explicitly, to harmonious, low-density development — what the strategy calls a “park-city”. We are not building a chaotic suburb. We are building a place where, as a developer, you can build something you will still be proud of in twenty years.

Third — and this is the project in which I am, personally, most invested: Zonal Urban Plans drafted by the municipality itself.

The first of these will be delivered this year. Not next year. Not “in due course”. This year.

Let me explain why we made the unusual decision to draft these ourselves, at the commune’s own expense, rather than leaving each investor to commission their own. Ilfov, of which Corbeanca is part, is historically an agricultural county. The parcels you will see on the cadastral map were drawn for farming — they are long and narrow, designed for tractors, not for warehouses, retail centers, or residential developments. If we leave each investor to plan their own zone, we get fragmented development with no coherent road access, no proper utility corridors, no harmony at the level of the whole.

By taking the planning into the municipality’s hands, we can do three things no individual investor can do alone. We can design road access at the scale of a whole zone, not a single plot. We can negotiate with adjacent landowners for donations to widen or create the access roads we need — and where an owner does not yet see the advantage of donating, the law gives us the instrument of expropriation, which we will use, transparently and within the legal framework, where the public interest requires it. And we can hand the next investor — perhaps one of you — a parcel that is already legally and physically ready to build on.

That is what the word “partner” means in our community. Not a slogan. A municipality that does the planning work before you arrive, so that you can spend your time building, not negotiating with neighbors over a one-meter strip of road.

Fourth: a dedicated business park along the A0 corridor, south of the highway.

Our development strategy is explicit on this point: residential development belongs in one part of the commune; industrial, commercial, and services development belongs in another. We are designing a business park south of A0 and along the flight corridor — non-residential zones, properly served, properly zoned, with regulations clear from day one. This is where I want to invite, specifically, our Belgian and Luxembourgish friends to take a serious look.

Why does this matter to this room?

The question Belgian capital is asking in 2026 is no longer “should we invest in Central and Eastern Europe?” That question was answered a decade ago. The question now is sharper: which specific community offers predictability? Which mayor returns your call? Which administration has done its homework before you arrive?

I cannot speak for every Romanian community. But I can tell you that ours has chosen a model — the same model the home countries you are visiting from take for granted. Predictable timelines. Predictable costs. Predictable decisions. Boring, in the best possible sense of the word.

And I can tell you something else. You are not just speaking to a mayor. You are speaking to a partner. I will do everything the legal framework permits me to do — and that our local development strategy commits us to do — to make harmonious, sustainable, profitable investment in Corbeanca a reality. That is the commitment I make to you, today, in this room.

The networking lunch and the B2B sessions are where real conversations begin. My team and I are here for all three days of Belgium Week. Come find us. Bring a question, a project, a doubt — you will leave with a concrete answer, a name, and a next step.

I would very much like Corbeanca to be on your shortlist.

Thank you.

Distinși oaspeți, doamnelor și domnilor,

Bine ați venit la Corbeanca.

Înainte de a deveni primar, acum 18 luni, am petrecut mai bine de două decenii ca antreprenor — construind companii care s-au dezvoltat alături de parteneri multinaționali. Parteneri care ne-au impus și au verificat, prin audituri formale de due diligence, să ne desfășurăm activitatea la standarde internaționale, de la cel mai mic contract până la cea mai mare implementare. Sunt mândru că am trecut aceste audituri. Ele m-au învățat, din perspectiva furnizorului, cum arată un parteneriat previzibil și profesionist.

Vreau să mai spun ceva — ceva ce poate nu fiecare antreprenor român spune deschis, dar care contează astăzi. Afacerile mele au crescut, în mare parte, datorită finanțării europene. Inclusiv finanțării la care au contribuit contribuabilii belgieni și luxemburghezi. Contractele pe care le-am semnat în ultimii zece ani, înainte de a prelua funcția, au avut un buget nerambursabil de peste zece milioane de euro. Sunt sincer recunoscător pentru această investiție. Vă spun acest lucru pentru că vreau să înțelegeți: când vorbiți cu mine astăzi, vorbiți cu o persoană care a beneficiat de solidaritatea europeană, care înțelege ce înseamnă aceasta și care își asumă cu seriozitate responsabilitatea care decurge din ea.

Cunosc provocările de a fi antreprenor în România. Cunosc, de asemenea — poate mai bine decât majoritatea — oportunitățile. Și vă voi spune exact de ce aceste oportunități sunt atât de mari în această țară: pentru că, timp de decenii, nu au fost valorificate. Nu pentru că terenul era sărac sau oamenii nu doreau, ci pentru că nu exista o viziune, la nivel local, care să transforme potențialul în realitate.

Înțeleg acea viziune. O înțeleg pentru că am crescut – profesional – într-un mediu în care timpul înseamnă bani. Unde așteptarea de 18 luni pentru o autorizație nu este un inconvenient procedural, ci moartea unui model de afaceri. Unde un răspuns clar, chiar și un „nu” sincer, valorează mai mult decât un „poate” vag care durează doi ani.

Acum optsprezece luni am devenit primarul localității Corbeanca – comunitatea care găzduiește acest eveniment. Am făcut-o dintr-un singur motiv. Am petrecut douăzeci de ani observând decalajul dintre ceea ce ar putea fi România și ceea ce administrațiile locale i-au permis să devină. Am vrut să aflu, din interior, dacă acel decalaj poate fi eliminat.

Permiteți-mi să vă spun, concret, ce facem în Corbeanca pentru a-l elimina.

Nu vă voi insulta inteligența pretinzând că am câștigat o bătălie care încă se dă. Vă voi spune ce s-a făcut, ce se face și ce urmează.

În primul rând: cadastrul sistematic.

Acesta este un proiect despre certitudine juridică — iar pentru un investitor, certitudinea asupra titlului de proprietate este condiția prealabilă pentru due diligence, pentru finanțarea bancară și pentru a dormi liniștit noaptea, la doi ani după ce ați turnat fundația.

Suntem cam la două treimi din drum. Întreaga comună a fost măsurată fizic. Peste jumătate din toate parcelele au deja titluri de proprietate noi, cu măsurătorile actualizate. Alte douăzeci și cinci la sută vor fi emise până la sfârșitul acestui an. Estimăm că, până la această dată anul viitor, întreaga comună va avea situația cadastrală în ordine. Dacă orizontul dvs. de investiții este pe termen scurt sau mediu, veți ajunge într-o comunitate în care această muncă de bază nu mai este problema dvs.

În al doilea rând: un nou Plan General de Urbanism, construit în jurul mobilității.

L-am proiectat având în minte o singură întrebare la fiecare pas — cum intră și iese un camion, un angajat, un client? Conectivitatea la centura A0 nu este o idee de ultim moment în planul nostru; este coloana vertebrală a acestuia. Când vă stabiliți alături de noi, nu cumpărați doar teren. Cumpărați acces la București, la aeroport și la coridorul vestic care se întinde până în Belgia.

Strategia noastră de dezvoltare locală ne angajează, în mod explicit, la o dezvoltare armonioasă, cu densitate redusă — ceea ce strategia numește un „oraș-parc”.

Nu construim o suburbie haotică. Construim un loc în care, în calitate de dezvoltator, puteți construi ceva de care veți fi mândri și peste douăzeci de ani.

În al treilea rând — și acesta este proiectul în care, personal, am investit cel mai mult: Planurile Urbanistice Zonale elaborate chiar de municipalitate.

Primul dintre acestea va fi livrat anul acesta. Nu anul viitor. Nu „la momentul potrivit”. Anul acesta.

Permiteți-mi să vă explic de ce am luat decizia neobișnuită de a le elabora noi înșine, pe cheltuiala comunei, în loc să lăsăm fiecare investitor să-și comande propriul plan. Ilfov, din care face parte Corbeanca, este, din punct de vedere istoric, un județ agricol. Parcelele pe care le veți vedea pe harta cadastrală au fost trasate pentru agricultură — sunt lungi și înguste, concepute pentru tractoare, nu pentru depozite, centre comerciale sau ansambluri rezidențiale. Dacă lăsăm fiecare investitor să-și planifice propria zonă, vom obține o dezvoltare fragmentată, fără acces rutier coerent, fără coridoare de utilități adecvate, fără armonie la nivel de ansamblu.

Prin preluarea planificării în mâinile municipalității, putem face trei lucruri pe care niciun investitor individual nu le poate face singur. Putem proiecta accesul rutier la scara unei zone întregi, nu a unui singur teren. Putem negocia cu proprietarii de terenuri adiacente pentru donații în vederea lărgirii sau creării drumurilor de acces de care avem nevoie — iar în cazul în care un proprietar nu vede încă avantajul unei donații, legea ne oferă instrumentul exproprierii, pe care îl vom utiliza, în mod transparent și în cadrul legal, acolo unde interesul public o impune. Și putem oferi următorului investitor — poate unul dintre dumneavoastră — o parcelă care este deja pregătită din punct de vedere legal și fizic pentru a fi construită.

Acesta este sensul cuvântului „partener” în comunitatea noastră. Nu este un slogan. O municipalitate care face munca de planificare înainte de sosirea dumneavoastră, astfel încât să vă puteți dedica timpul construcției, nu negocierilor cu vecinii pentru o fâșie de drum de un metru.

În al patrulea rând: un parc de afaceri dedicat de-a lungul coridorului A0, la sud de autostradă.

Strategia noastră de dezvoltare este explicită în acest punct: dezvoltarea rezidențială își are locul într-o parte a comunei; dezvoltarea industrială, comercială și de servicii își are locul în alta. Proiectăm un parc de afaceri la sud de A0 și de-a lungul coridorului aerian — zone nerezidențiale, deservite corespunzător, zonate corespunzător, cu reglementări clare încă din prima zi. Aici doresc să invit, în mod special, prietenii noștri belgieni și luxemburghezi să arunce o privire serioasă.

De ce este important acest lucru pentru cei prezenți în această sală?

Întrebarea pe care și-o pune capitalul belgian în 2026 nu mai este „ar trebui să investim în Europa Centrală și de Est?”. Această întrebare a primit un răspuns acum un deceniu. Întrebarea de acum este mai precisă: care comunitate oferă predictibilitate? Care primar vă răspunde la telefon? Care administrație și-a făcut temele înainte de sosirea dumneavoastră?

Nu pot vorbi în numele tuturor comunităților românești. Dar vă pot spune că a noastră a ales un model – același model pe care țările de origine din care veniți îl consideră de la sine înțeles. Termene previzibile. Costuri previzibile. Decizii previzibile. Plictisitor, în cel mai bun sens al cuvântului.

Și vă mai pot spune ceva. Nu vorbiți doar cu un primar. Vorbiți cu un partener. Voi face tot ce îmi permite cadrul legal – și ceea ce ne angajează strategia noastră de dezvoltare locală – pentru a transforma în realitate investițiile armonioase, durabile și profitabile în Corbeanca. Acesta este angajamentul pe care vi-l iau astăzi, în această sală.

Prânzul de networking și sesiunile B2B sunt locul unde încep conversațiile reale. Echipa mea și cu mine suntem aici pe parcursul celor trei zile ale Săptămânii Belgiei. Veniți să ne găsiți. Aduceți o întrebare, un proiect, o îndoială — veți pleca cu un răspuns concret, un nume și un pas următor.

Mi-ar plăcea foarte mult ca pe viitor Corbeanca să se afle pe lista dumneavoastră scurtă de opțiuni.

Vă mulțumesc.